Sa ne iubim

Sa ne iubim ca doi nebuni in noapte,

Pierduti de dorinta, in icnete si soapte,

Sa ne iubim cat noaptea tine

Cand dupa noapte ziua nu mai vine

Sa ne iubim inchisi in lumea noastra

Sarutul tau moale, umed, delicios

Gura flamanda sa-mi hraneasca

Si trupul pofticios

Si ne iubim in noapte cu aurie luna

Cand stele, bijuterii pe cer se astern,

Sa te iubesc iubirea mea nebuna

Doi intr-unul contopindu-ne etern.

Doar tu si eu in a timpului imensitate

In brate sa ma tii si te voi tine

Uitand de noi intr-o noapte

Cand dupa noapte ziua nu mai vine

by no name

Referitor la "neincredere" Rene Descartes a spus...

Mă îndoiesc de adevărul tuturor credinţelor mele. De îndoiala mea însă nu m-aş putea îndoi. Iar întrucât mă îndoiesc, cuget, nici aceasta n-aş putea-o nega. Şi de vreme ce cuget sau gândesc însemnează că exist ca fiinţă cugetătoare sau gânditoare. Pot să mă îndoiesc de existenţa tuturor lucrurilor din natură. Pot să mă îndoiesc de existenţa propriului meu corp: de unde ştiu că nu este o simplă închipuire? Cât timp însă am această neîncredere, gândesc şi ca atare exist ca o fiinţă gânditoare, independentă de corpul material.

Despre emotii

Orice lucru se poate transforma in contrariul sau, asa incat dam din ras in plans si invers, din iubire in ura, din putere in slabiciune, din puritate in pacat. Sentimentele opuse (ne spun fizicienii) genereaza aceasta unda. Depasind un anumit prag al trairii, ceea ce noi credem a fi bine sau rau se confunda pana la asemanare. Ne putem misca creativ numai intre extreme, nu si dincolo de ele. Marile fericiri se strivesc sub pasii unor intamplari care ne transporta uneori intr-un mare Iad.

Ce poate fi mai plăcut și mai simplu decât să fii sincer, totdeauna liniștit, împăcat cu tine însuți, neavând nici de ce te teme, nici ce inventa. Fără sinceritate nu faci nimic. Oricât vei fi de iscusit și de șiret, oricât vei ști să ticluiești și să sulemenești minciuna – ea rămâne tot minciună. Vei înșela pe un om, o generație, doua – dar timpul nu-l vei înșela niciodată. Sinceritatea nu este o trăsătură de caracter, ci o expresie a inteligenței, este un act de cunoaștere,un act de creație.

Când eşti trist îţi vine să dormi şi să uiţi. Îţi vine să-ţi culci capul pe genunchii cuiva care te iubeşte, sau dacă eşti singur şi n-ai pe nimeni, să ţi-l culci pe palmele tale. Da. Îţi vine să dormi când eşti trist. Şi să uiţi... Dar când te trezeşti? Iar eşti trist şi nu mai poţi s-adormi din nou.

Cauta...


Cauta fericirea alergand printre flori,

un strop de bucurie sa gaseasca

intr-o clipa scurta, pe bolta cereasca,

in lumea asta vie, alteori

cauta cu iubirea sa se contopesca.

Iubirea efemera, iubirea divina

o cauta sperand sa o intalnesca

In inima-i mare captiva sa o tina

si altora din ea sa daruiasca...

Si ochi-i plangeau din cand in cand

cu dorul unui dulce cuvant,

adulmecand iar si iar in gand

aroma iubirii... adusa de vant.

Cauta fericirea printre petale de flori

un zambet cald si dulce sa gaseasca,

in lumea asta vie , alteori

cauta iubire doar s-o impartaseasca.

Cauta... si tot cauta in zadar

si vede flori la pamant cazand

zambetul cald si dulce e frant,

iubirea eterna este un dar

nu o poti cumpara, nu o poti avea,

doar vorbesti si te amagesti cu ea.

Si-asa ochii limpezi, scanteietori

nu o vor vedea vreodata

scanteile se vor stinge de dor

si inima-i tot goala v-a avea sa bata.

by no name

La tine ma gandesc 

E cerul trist pentru ca ploua

Sau ploua pentru ca ceru-i trist

Picuri mici ca de roua

Cad din norii de ametist

Lampa aprinsa-i ostenita

Tacuta de asemen' trista

La lumina-i veche si galbuie

Zambesc si scriu o poezie

Ganduri multe iar ma fura

Le gonesc si-n gand alerg la tine

Visuri albe ma impresura

Mi-e dor,te vreau langa mine

E cerul trist pentru ca ploua

Dar ploua doar cand norii plang

Picuri mici ca de roua

Pe fereastra se preling

Un pom de-as fi in toamna

Iar tu vantul de ai fi

De vesmant m-ai dezgoli

Sarutandu-mi ramuri golase

Dulce as adormi...

Si ploaie argintie tu de-ai fi

Lin pe trunchiul meu ai luneca

Zi si noapte ne-am iubi

Inima blanda ti-as fereca

E cerul trist pentru ca ploua

Dar ploua caci e toamna

Picuri mici ca de roua

Cu cantecul lor pot sa te-adoarma

Lampa aprinsa-i ostenita

Cu-n abajur rosu impodobita

La lumina-i galbena-verzie

Ma gandesc la tine

Si scriu o poezie

by no name